Nemuritorul a murit

Pe 5 august 2025, la 95 de ani, a trecut în neființă Ion Iliescu. Moartea sa marchează un moment de cotitură în istoria democrației noastre. Pentru prima oară de la nașterea sa, statul român democratic are un fost președinte care nu îi mai este contemporan și se poate confrunta pe deplin cu memoria și moștenirea acestuia. Mai mult decât atât, România nu se confruntă doar cu memoria unui fost președinte, ci cu memoria primului ei președinte ales democratic.

Ion Iliescu a fost cel care a purtat destinele României în perioada de tranziție și, fără doar și poate, omul politic care a marcat cel mai mult acele vremuri. Într-o comparație exagerată, Ion Iliescu a fost Washington al nostru, iar liniile directoare trasate atunci, în anii 90, sub conducerea lui reverberează în funcționarea statului și astăzi. La fel reverberează și schimbarea de direcție din anii 2000, când România s-a îndreptat decisiv spre Vest, aderând la NATO și, ulterior, la UE.

Iliescu a fost cel care, așa cum însuși spunea, și-a asumat guvernarea în acele vremuri tulburi de după 89. Și-a asumat rolul de părinte al unei națiuni infantilizate de comunism, care avea nevoie de maturizare rapidă și ghidaj prin noua lume liberă și democratică care se deschidea în fața ei. Din păcate, acesta s-a dovedit abuziv, corupt, încăpățânat și mânat de reflexele național-comuniste în care fusese format. Insistența sa de a candida la primele alegeri, refuzarea lustrației cerute de punctul 5 de la Timișoara și obsesia sa pentru o „democrație originală” a încetinit decisiv reformarea pe baze noi a democrației românești născute atunci.

Iliescu nu a fost părintele de care națiunea română avea nevoie după 89, însă a fost părintele în care aceasta a crezut atunci. Moștenirea lui este mare și incontestabilă! Dumnezeu să îl odihnească și tot el să îl și judece, căci noi, așa cum spunea și gazetarul Cristian Tudor Popescu, nu am fost în stare!

Las la final un material excelent dedicat României lui Iliescu publicat de redacția Recorder: